Locație: stația de tramvai Croix-Luzet

Destinația: Stade de Gerland

Ce urmează? Păi luăm tramvaiul T1 către Charpennes, iar de acolo luăm metroul B. Evident metroul e plin până la refuz, doar e primul meci acasă pentru Olympique Lyonnais în ediția 2007-2008 a Ligii Campionilor. În fine, ajungem la stadion. De aici mai departe, atmosfera nu poate fi descrisă în cuvinte. Suporteri peste tot, claxoane, cantece, încurajări, un stadion care ardea. Toate acestea te fac să tremuri și să îți dorești ca meciul să dureze la infinit. Am ajuns în tribune cu 20 de minute înainte de fluierul de început, însă asta nu conta. Galeria striga: Lyonnais, Lyonnais, Lyonnais… Incredibil! Și acum… când îmi aduc aminte de imaginea stadionului mă trec fiori. Nici nu mai contează că OL a pierdut. Nu contează că au încasat 3 goluri acasă (toate pe contratac) și că nu mai au șanse de calificare. Nu contează, spectatorii au cântat timp de 90 de minute, iar atmosfera a fost incredibilă. O atmosferă incredibilă, un meci frumos, jucători de valoare… totul pentru 24 de euro. Singura chestie care m-a făcut să-mi aduc aminte de casă a fost faptul că la pauză, pe ecranele de pe Stade de Gerland, era redată golul anulat Stelei, împotriva englezilor de la Arsenal. Aaa… și faptul că echipa gazdă a pierdut acasă cu 3-0, ceea ce îmi aduce evident aminte de FC Sibiu. Și când mă gandesc că tot aici va veni și Barcelona….

Aaa.. era să uit. Juninho execută loviturile libere… incredibil de bine. Pe bune!

Adaptarea a fost scurtă și fără perturbații. Environment-ul e lăudabil. La fel sunt și anturajul și facultatea. Rămâne de văzut până când. Pentru că nu vreau să devin plictisitor (dar nici nu vreau să spun ce urmează), mă opresc aici și pun o poză. Pe mai tarziu!

Daca tot e rupere de nori afara… ce sa fac si eu… caterinca pe messenger.

Adi Hadar AdyX_SaSu_23: sal
florin: maine la cat aveti antrenament
florin: ?
Adi Hadar AdyX_SaSu_23: la 10
florin: ok
florin: mersi
florin: vezi ca de maine eu sunt antrenor principal
Adi Hadar AdyX_SaSu_23: )
florin: pe bune
Adi Hadar AdyX_SaSu_23: atunci trebe sa ma pun bine cu u
florin: clar
Adi Hadar AdyX_SaSu_23: bah fra da mi adresa ta unde tot pui nebunii deale tale
BUZZ!!!
florin: stai fra ca acum dau interviu
florin: sunt in direct pe sport.ro
Adi Hadar AdyX_SaSu_23: )

———

florin: sal…maine la cat avem antrenament?
Florescu: ))
Florescu: ka 8
florin: da…
florin: te-ai inscris la cluj?
florin: la admitere?
florin: la U Cluj?
florin: sau ai vb cu Falub?

Florescu: )
florin: sau tu vrei sa te duci la cfr?
Florescu: ba
florin: ai vb cu nea ando?
Florescu: opreste-te
Florescu: )
florin: pai zi ba
florin: unde mergi?
Florescu: nu m-am dus ma
florin: pui.. mei
florin: vezi de ce nu ne calificam la EURO?
florin: se pierd talentele… asa aiuea
Florescu: )

Vezi ca TU urmezi!

Aşadar încep povestirea. Se face că eram la Cluj, pentru admiterea la facultate. Într-una din zile, seara, aşteptam autobuzul să ma ducă până la Observator, când în dreapta mea vine un omuleţ, de vreo … 60 de ani, care vorbea la mobil. Nu prea i-am dat atenţie, însă când realizez despre ce discută domnul la telefon, ciulesc urechile şi ma dau aproape de el. Având în vedere formulele de adresare şi vocativele folosite (pfff…), cred că erau buni amici, dacă nu chiar rude. Despre ce vorbeau? Păi tipul îl sunase pe Gigi (că parcă aşa-l chema) să-l anunţe că i-a murit o rudă (nu i-am reţinut numele). Nimic neobişnuit, însă a urmat replica: “Da’ nu-i dai tu un mail, pe internet, lu’ Fane? Să-i zici şi lui… că parcă ei sunt veri.”. 0_o Am rămas… uimit… sau cum era în jocul ălă: Stop stană de piatră! Cum naiba să dai mail să anunţi că o murit o rudă!? ) Încotro se îndreaptă lumea asta? Noroc că Gigi nu era la fel de priceput în emailistrică precum tipul nostru, şi-l refuză politicos. Ş-atunci, tipul rezolva mumuşel problema şi spune: “Atunci lasă că-i dau eu un sms şi-i spun, că am mai dat şi mere.”. Din păcate această replică a însemnat şi rezolvarea problemei. Păcat! Dacă nu era această soluşie, probabil îi venea ideea să creeze un site asemănător cu cele de matrimoniale, însă pentru decese. Asta chiar ar fi o soluţie eficientă! Ai cont, … intri, … îţi verifici black-mailu’ şi afli cine şi când a mai murit. Eventual poţi lăsa şi ceva comment-uri sau chiar rating-uri, că-s la moda. Five-uri n-o să poţi da pentru că nu eşti pe Hi5.

În încheiere, vă prezint SMS-ul primit de Fane:

“Sal! C mai faci? Trb sa t anunt ca tio murit verisoara, Xxxxx. ( Nush exact ceo avut k si eu am fost anuntat de Yyyyyy. ? Mio zis k poate ar fi bine sa mergi si u la inmormant. Condoleante! Bye!”

După ce echipa de juniori a câştigat titlul naţional, 3 juniori au renunţat la fotbal (ne apucăm şi noi puţin de şcoală, nu?).  Celor rămaşi, li s-au alăturat vreo 5 din vechia echipă şi încă 12 veniţi de la Soda Ocna Mureş, direct din fabrică. Astfel, s-a format… să zicem… o echipă. Această echipă a intrat de câteva zile în cantonament pentru a pregăti o promovare spectaculoasă. Însă… încet-încet… jucătorii… dezertează din cantonament. ) Da, adică pe timp de noapte, când nu-i vede nimeni, ei… hopa pe geam… şi se duc băieţii să se înscrie la facultate (deoarece conducerea echipei nu acceptă la club jucători cu facultate, ci doar dulgheri şi tâmplari). Mda… aiurea!

Meciul începuse destul de rău pentru noi şi băieţii din Târgovişte s-au cam instalat în jumătatea noastră de teren. Din fericire nu au prea putut penetra apărarea sibiană., ba dimpotrivă principalele ocazii de gol ne-au aparţinut (pe contraatac). Totuşi la pauză scorul a fost 0-0.

A doua repriză situaţia s-a schimbat şi noi am fost cei care au condus ostilităţiile pe teren. Meciul se putea termina dupa 90 de minute, însă tuşierul nu vede golul lui Vlad. Aşadar se ajunge la loviturile de departajare, unde după primele 5 serii scorul este tot egal: 3-3 (deşi sibienii aveau la un moment dat 3-1). Totuşi, cea de-a şasea serie avea să decidă campioana, dupa ce Călinescu marchează ultimul penalty şi declanşează isteria in tribune. Cei 3000 de jandarmi păreau să nu facă faţă publicului în delir. A fost nevoie de intervenţia cu bastoane şi elicoptere pentru ca festivitate de premiere să poată avea loc.

FC Sibiu 4 – 1 FC Zalău

FC Sibiu avea moralul ridicat, după ce Ciucă-şi luase BAC-ul la Română. În schimb, şcheţii de la Zalău erau revoltaţi pentru că dormiseră 18 oameni într-o cameră şi n-avură decât o budă (deci budă, nu veceu) la 45 de persoane (probabil foloseau toaleta şi pentru entertainement). Pe deasupra, nu au găsit decât 2 bancuţe în vestiar. Nici o problemă! Au văzut în timpul meciului cum e să fii băncuţă.

Meciul începuse cu o mică întarziere (şoferul ambulanţei mai avea credit la ruletă), astfel că zălăienii erau şi mai enervaţi. I-a calmat Florescu (cu 2 goluri), în timp ce Hadăr (cu un gol şi el) a semnat demisia antrenorului lor. 3-0 la pauză şi în vestiar la băieţii din Zalău erau 14 băncuţe.

După pauză, le-am mai dat una repede ca să ştie c-au venit prea înfumuraţi, aşa că la 4-0 au început schimbările. Totuşi meciul se inchieie 4-1 (după ce Ursa face un henţ în careu), astfel că Nenea Florescu dă o fugă să pregătească “masă, casă şi dans” pentru finalişti.

Concluzii:

- a fost binevenită reîntoarcerea lu Nea’ Vio dintre palmierii greceşti

- titularii joacă mai bine ca rezervele

- Hitleristu are echipă, da n-are cap

- marţi ora 11, tot pe Stadionul Municipal din Sibiu, va avea loc finala turenului naţional

Şi în final, o poezie de la vechiul meu amic, Saprofilu:

Capitan, colonel, cu euro-n portofel
General, amiral, cu lipici la cascaval.

Eu sunt capitanul … capitanul…
Doar la mine vine banul, vine banul
Si la anul si la anul,
Eu fac legea nu dusmanul …
Capitanuuuul!

Important e că ne-am calificat la turneul final, competiţie ce se va desfăşura la Mogoşoaia în perioada 7-10 iulie, adică după BAC … numa bine. Deja Mitică de la Ligă face pronosticuri în legătură cu sanşele noastre, Keul se gândeşte la transferuri, iar noi… la BAC sau la Ocna, după caz.

Cam atât pentru azi, n-am chef de mai mult.